";

 Intamplari despre stele


Omagiu adus lui Andy



Nu a fost copilul meu. Nu a fost nici macar fratele meu... Dar tineam unul la celalalt mai mult decat daca am fi fost frati. El avea o sora, eu un frate, dar erau... ca si inexistenti. Noi doi eram FRATII.
Aceasta poveste este un omagiu adus lui. Lui Andy. Prietenul meu din copilarie, care a murit tragic acum 8 ani, inainte sa implineasca 15 ani. Intre noi era o diferenta de 5 ani...
Se juca la iarba verde, mingea s-a dus peste liniile de tren, el s-a dus dupa ea si s-a impiedicat de un fir de inalta tensiune si s-a electrocutat. A avut arsuri de gradul IV pe 90% din suprafata corpului. Trei zile s-a zbatut intre viata si moarte, constient totusi de tot ce era in jurul lui. A murit in ziua de Inaltare. Din motive stupide, nu am putut merge la spital sa il vad. Asteptam doar vestile cu inima stransa. Cand a doua zi mama lui mi-a spus ca mancat supa si a vorbit un pic, a rasarit un nou soare. Care a apus a doua zi, cand Andy a murit. Si eu nu l-am vazut. Nu am apucat sa imi iau ramas bun! Vreau sa dau timpul inapoi, sa imi pot macar lua La Revedere!
Nu l-am uitat nici o clipa de atunci. Asta poate pentru ca eram atat de apropiati. Rana este si acum deschisa. Nu am sa pot uita in veci ziua in care s-a dus plangand la mama lui, pentru ca eu fusesem certata pe nedrept de a mea mama, din cauza fratelui meu.
Invatam impreuna, ne jucam impreuna, ne spuneam micile secrete si faceam farse prietenilor impreuna... Sunt momente cand imi doresc sa fie AICI, nu ACOLO, Dincolo. Imi este dor de el. Imi este dor de ceea ce reprezenta el pentru mine: fratele pe care mi-l dorisem intotdeauna. Stiu, am un frate natural, dar nu suntem deloc apropiati, iar timpul care a trecut a pus si mai multe stavile intre noi. Stavile de ordin social, moral, sufletesc s.a.m.d.
Cateodata il visez si in zilele ce urmeaza sunt tare fericita. Se mai ostoieste dorul. Dar revine, fiara cumplita ce sfasie adanc.
Am crescut, au trecut 8 ani, am aproape 28 de ani, am mai pierdut prieteni furati de Moarte, dar ca dupa el nu am suferit dupa nici unul....
As vrea sa se intample o minune si sa apara viu, in fata mea, sa ii spun cat de mult am tinut la el si cat a insemnat el pentru mine. Sa imi vada copilul si sa fie si el la fel de mandru de ea cum sunt si eu. Poate intr-o buna zi minunea se va intampla. Cine stie...




lumibar
publicat la 03.09.2002 (5441 citiri)