";

 Intamplari despre stele


De ce?



Ar trebui sa multumesc lui Dumnezeu ca am deja un copil sanatos, ca am trait bucuria maternitatii, ca Doamne fereste se poate si mai rau.
Ar trebui...
Cateodata insa, suferind prea multe esecuri in diferite planuri, incerci sa cauti fericire acolo unde ai mai gasit deja.
Mi-am dorit din tot sufletul inca un copil. Am incercat o data, inca o data si in sfarsit, dupa doua sarcini pierdute la varsta mica (5 saptamani), am reusit sa depasesc ceea ce credeam eu ca este un prag. Am ajuns la 24 de saptamani; puiul meu misca, ii vorbeam, l-am vazut pe monitor, l-am inregistrat pe o caseta video, ii alesesem un nume, era iubit si asteptat de toata lumea. Ma trezea dimineata cu miscarile picioruselor si abia asteptam sa vad cine era acolo inauntru.I-am auzit inima batand si ma simteam atat de implinita...
Nu stiu ce s-a intmplat. Intr-o zi n-a mai miscat. Deloc.
A murit si nu stiu de ce, cu ce am gresit.
Nici macar nu am putut sa-l vad, sa-l tin in brate o clipa, asa cum era. L-au scos cu mare greutate, bucati.
Nu inteleg, nu pot sa accept. De ce?
Fizic, dupa un timp, organismul meu se va reface, dar voi ramane mereu cu un gol in suflet pe care nu-l va umple nimic. Am cerut sa plec din spital mai devreme pentru ca ma apasa durerea rasplatita de fericire a mamelor de acolo.
Mi se spune acum sa ma consolez cu gandul ca am deja un copil, de parca sentimentele ar fi divizibile la numarul copiilor. Vreau insa un raspuns la intrebarea mea: DE CE?



ursulet
publicat la 06.09.2002 (5703 citiri)