";

 Intamplari despre stele


Un dar pe care il asteptam...



2003 am ramas insarcinata si ca niciodata mi-a fost teama sa zimbesc, mi-a fost tare frica. In 2001 m-am dus sa imi verifice sarcina la 11 saptamini si doctorita mi-a zis sa vin luni sa imi faca avort, nu-i mai batea inimioara. Era vara, aII-a vara departe de casa, intr-o tara minunata si toate mergeau tare frumos. Am iesit sa il plimbam pe viitorul bebe, nu indrazneam sa cer dar imi doream un baietel. M-am dus la doctorul de familie sa imi gaseasca un ginecolog, am facut testul de singe si la 9 saptamini l-am vazut. Am venit acasa si ne-am bucurat, desi numai eu aveam servici, sotul il pierduse de 2 saptamini. A gasit repede un alt job mult mai bun si mai bine platit. Sun aproape in fiecare zi la medicul de familie, imi trebuie ginecolog si raspunsul e acelasi am trimis fax cu analizele si aspteptam raspunsul. Ma intreaba daca vreau un medic anume, nu, orice medic e bun numai sa ma vada un medic. Intr-o zi la lucru am senzatia ca fac pe mine si ma duc la baie. In aceeasi zi, miercuri, ajung la medicul de familie care ma linisteste si imi spune nu-i nimic e o ciuperca. Simbata ciuperca sau nu ma duc la urgenta, astept 7 ore si ma verifica, imi asculta inima lui bebe care bate "navalnic" si ma trimit acasa, pierd lichid amniotic si imi spun sa stau acasa si in caz de singerez sa ma duc inapoi. Sunt in 18 saptamini, vin acasa si citesc pe internet, sun medicul de familie, imi vine sa il omor nu imi pasa ca e duminica, m-am dat cu capul de pereti, nu am nici o solutie. Luni imi programeaza in urgenta o ecografie, il vad si tot luni il simt cum misca prima oara. Lichidul se regenereaza, totusi ma duc la alt spital alta urgenta, ma interneaza si asteptam o saptamina sa vedem daca se poate face cerclaj, in fiecare zi ii aud inimioara e sanatos si tot asteptam. Nu se poate face cerclaj, cade cerul pe mine si simt ca nu am nici o putere. Luni, alta saptamina, ma externeaza - spitalul este catolic si nu pot sa provoace avortul, mergem acasa si asteptam ca bebe sa devina ingeras, vom implini 20 saptamini in cer. Nu am avut puterea sa il vedem, dar asistenta, un om de suflet l-a cercetat pentru noi, avem o prietena. Ajunsa acasa intru pe internet si gasesc un OM, ii citisem povestea si nu am putut sa o uit. Multumesc Lidia. Sotul meu a albit, acasa nu stiu cum sa dau vestea, sunt bolnavi. Pentru ei si pentru ingerasul meu baietel am incercat sa fiu un om tare. Ar fi fost cel mai frumos cadou de ziua noastra, o sa sufle linga noi in luminari. Speram si asteptam...



cora71
publicat la 09.09.2002 (4934 citiri)