";

 Intamplari despre stele


Fetitele mele : Patricia & Alexia



Fetitele mele : Patricia & Alexia

Au trecut 3 saptamani dar parca s-a intamplat azi.
Am atatea scenarii in minte, cum as fi putut evita finalul acesta dureros.Atatea coincidente si semne....Am primit o icoana de la nepotica mea cu un inger; trebuia sa intru in concediu cu o saptamana mai repede dar inlocuitoarea mea n-a gasit cu cine sa-si lase copilul... Asa ca la rugamintea sefilor am mai lucrat o saptamana. Trebuia sa spun -nu- dar vroiam sa fie totul bine, ma gandeam ca o sa mai rezist atat. In 10 noiembrie am fost la controlul lunar -totul era ok. M-a intrebat daca am probleme - am cerut eu recomandare pentru concediu (la 11 saptamani de sarcina am sangerat; mi-a dat 2 saptamani de concediu; trebuia sa stau in pat de atunci)
13 noiembrie 04 - o zi nefasta
Aveam 28 saptamani de sarcina, era ultima zi de serviciu, urma sa intru in concediu, simteam ca mi-e tot mai greu.
Am ajuns acasa mai tarziu cu o ora, a fost o zi mai agitata, am lasat totul in ordine la biroul unde lucram, vroiam sa fie ok. Ma simteam obosita, trista; sotul meu era in delegatie, ajunsese tarziu, eu dormeam deja. Am luat preventiv o tableta de no-spa si m-am trezit la ora 4 dimineata - sambata - pentru a merge la toaleta: sangeram. In 5 minute eram imbracata, am chemat taxiul si in 20 minute eram cu sotul meu la Polizu. Medicul meu era de negasit, i-am lasat un mesaj pe celular. Am stat jos la urgente pana a venit un medic - cam 10-15 minute. M-a consultat apoi am ajuns langa sala de nasteri, eram monitorizata; alte consultatii; copilul era asezat transversal; a urmat cezariana. Aveam o fetita care "nu era nici bine,nici rau", plamanii ei nu erau inca dezvoltati... asteptam... au trecut 3 zile si deja aveam sperante mari.... Doctorul nici nu credea ca nu o poate salva.
Seara, sotul meu a insistat sa fie botezata, a vorbit cu o asistenta iar dimineata urmatoare am stat la capataiul ei cu o lumanare aprinsa.
As vrea sa nu-i uit chipul niciodata dar deja mi-o amintesc vag, doar buzele si putin ochisorii.

In aprilie anul trecut - avort spontan la 26 saptamani de sarcina; eram cu colul deschis.
Am nascut-o moarta... ar fi chemat-o Patricia. Toti mi-au spus sa schimbam medicul, chiar si o asistenta din spital; dar n-am ascultat, aveam incredere in el.
Cred ca platim cele 2 avorturi pe care le-am facut inainte, am fost tineri si inconstienti atunci.

Concluzia doctorului care s-a ocupat de Alexia: trebuia sa stau in pat (dar nu mi-a zis nimeni) si analize mai amanuntite (pe care medicul meu nu mi le-a recomandat cand l-am intrebat dupa prima sarcina, cica "suntem sanatosi - nu trebuie ". Am ales gresit medicul.

Simt o durere imensa; un gol pe care nu stiu cum sa-l umplu.
Imi place citatul din "Micul print" - ma face sa plang intotdeauna dar si ma linisteste putin - stiu ca sunt acolo sus si-mi zambesc. As vrea sa ma ierte ca n-am luptat pentru viata lor. Vor avea un loc special in inima mea - mititica mea Alexia si Patricia.



gili
publicat la 06.12.2004 (6377 citiri)