";

 Intamplari despre stele


In amintirea micului meu print



Nu-l vom uita niciodata!

Cred ca mi-au placut copii de cand ma stiu si spre fericirea mea am devenit mama la doar 20 de ani. Nu ma pot plange ingerasul meu a stat cu noi 7 ani, dar acum realizez ca era mult prea linistit ptr. lumea in care traim. Nu stiu daca ar fi fost mai usor daca era bolnav, nu pot sa stiu dar faptul ca un accident stupid l-a luat de langa mine nu m-a ajutat foarte mult, ma doare si acum ca nu am fost langa el cand s-a intamplat, ca am venit de la lucru si el nu mai era. Faptul ca am stat cu el acasa nu m-a ajutat deloc, eram dependenta de el, pentru ca lucram doar de 5 zile. "Asa a fost sa fie." Cand l-am pierdut nici nu stiam ce m-a lovit, nu-mi amintesc mare lucru din cei doi ani care au urmat dupa plecarea lui. Ingerasul meu a plecat ptr. totdeauna asta stiu acum, eu am pierdut doi ani din viata mea pina am reusit sa trec peste durerea de a accepta ca l-am pierdut definitiv. Nu voi intelege niciodata de ce? Nu pot, dar am invatat sa traiesc cu durerea, acum face parte din viata mea, si apoi mai sunt amintirile, ele vor fi ale mele pe veci. Nimeni nu-mi va lua amintirea lui. Micutul meu Robert ar fi implinit 18 ani anul acesta pe 25 iunie, dar noi nu avem ce serba, pe 11 iulie se implinesc 11 ani de cand nu mai este al meu, l-am incredintat cerului si stelelor si sper sa fie fericit acolo. Tot ce stiu este ca il voi iubi mereu si ca mereu va fi o parte din mine, asa si trebuie. Dupa atata suferinta la inceputul anului, am primit si o veste care imi va schimba viata din nou "voi fi mama din nou". Sunt destul de speriata, e adevarat, asta mi-am dorit, dar ma sperie varsta mea si faptul ca nu sunt nici foarte sanatoasa, in urma celor intamplate in ultimii ani m-am ales cu un diabet, o cardiopatie ischemica gr.2, tensiune mare. Medicul spune ca este in regula, dar as vrea si alte pareri, as fi recunoscatoare daca m-ati incuraja putin si nu as fi singura in aceasta situatie "mama la 38 de ani". Cel de sus m-a auzit si mi-a indeplinit dorinta, viata mea nu a fost usoara, dar cred ca va fi bine si anul asta de Craciun nu voi mai fi o mama singura, pentru ca nu am incetat sa fiu mama niciodata, voi fi si mama lui cat voi trai. Sa nu mai treaca nimeni prin asta, nici un parinte nu merita asa ceva si ma rog celui de sus pentru toti ingerasii incredintati Lui.



Ebo
publicat la 01.11.2006 (2972 citiri)