";

 Intamplari despre stele


Luca Stefan- un ingeras plecat mult prea devreme. si nu inteleg de ce!

lacramioara 25 ani



Totul a inceput pe data de 10 mai 2007 cand am aflat ca sunt insarcinata in cateva saptamani. eu si sotul meu ne doream nespus de mult acest bebe mai ales ca eu am presimtit ca este baietel(sotul meu avand deja doua fetite din prima casatorie). totul a mers bine pana la 13 saptamani cand am facut o cadere de calciu si mi-a crescut tensiunea prea mult, am chemat salvarea si m-au dus la spital, acolo mi-au facut niste investigatii, printre care au considerat dragii de medici sa ma trimita si la cabinetul de ginecologie cu toate ca din punct de vedere al sarcinii ma simteam bine; acolo am dat peste o doctorita care nu prea avea niciun chef de munca pentru ca desi eram la urgenta ,-a lasat sa astept o ora pana a venit si mi-era atat de rau ca abia mai stateam pe picioare; ma rog....m-a urcat pe masa si mi-a bagat niste fiare ( cred ca forceps ii zice) sa ma controleze cu ele, m-a durut ingrozitor de tare mai ales ca ma apasa rau de tot pe burta...nu sunt medic dar daca imi citeste cineva poveste si ar vrea sa imi dea un raspuns il rog sa o faca pe mail: [email protected], macar sa stiu daca se face un astfel de consult brutal in perioada sarcinii. Asa....apoi am plecat acasa, a doua zi seara am fost la baie pentru ca aveam senzatie sa urinez si in loc de urina mi-a cazut un cheag mare de sange, cam cat podul palmei.M-am dus a doua zi la doctor, bineinteles un doctor destul de scump din constanta dar care nu prea are chef de tine, ca prea multe nu mi-a zis ca se grabea sa faca chiuretaje ca de acolo lua mai multi bani decat de la mine, mi-a dat un pumn de medicamente si m-a trimis acasa sa iau tratament. Totul a decurs bine, in saptamana 22 m-am dus din nou la consult a fost o minunatie, l-am vazut cum se hranea, i-am vazut piciorusul-talpa, mi-a spus ca este baietel, ce sa zic eram in culmea fericirii; am sunat pe toata lumea sa le spun veste cea mare toata lumea era fericita in frunte cu mine si cu sotul meu, eram atat de mandri ca o sa avem un baietel frumos si sanatos, aveam chiar si o poza reusita facuta la ecograful 3d-4d pe care o aratam la toata lumea, vroiam sa ii punem numele Luca-Stefan; a mai trecut o saptamana dupa care a inceput sa imi curca un lichid gros si albicios, am intrebat in stanga si in dreapta mi s-a spus ca este normal sa curga ca se protejeaza colul; apoi dupa o zi am inceput sa sangerez, foarte putin e drept dar nu avem nicio durere, pe bebe il simteam miscand, apoi dimineata pe la ora 6 m-am trezit din somn cu contractii de nastere mici apoi niste dureri ffff mari, a venit salvarea asistenta mi-a zis sa stau linistita ca nu e o mare problema pentru ca sangerez prea putin ca sa fie avort. am ajuns la spital si am nimerit o doctorita tanara cred ca abia iesise dupa bancile scolii m-a consultat si mi-a zis ca o sa avortez si m-a trimis sus la sala de nasteri fara nici macar sa incerce nimeni sa imi faca ceva sa imi salveze copilul ( ma repet daca este cineva sa imi spuna si mie daca in acest caz se puteau opri contractiile); am ajuns sus si mi-au facut o seringa plina cu nu stiu ce substanta mie mi-au zis ca este ca sa nu mai am dureri dar dupa 5 minute de la injectia aia m-a pornit hemoragia si cam intr-o ora, dupa chinuri groaznice mi s-a rupt apa si apoi a iesit si copilasul meu care din pacate era prea mic ca sa poata trai cantarea 350 de grame, dar mi-au scris pe foia de externare ca era perfect sanatos , sarcina in evolutie de 23 de saptamani; am plans ore , zile in sir, si acum ma trezesc dimineata si am senzatia ca il simt...dar din pacate nu este. va rog din suflet daca ma puteti ajuta sa inteleg ce s-a intamplat de fapt sa imi scrieti pe adresa mea de mail: [email protected]; poate scap de povara ca poate a fost vina mea.va multumesc ca mi-ati citit poveste si rugati-va pentru mine pentru ca la anu vrem sa incercam din nou si poate ne ajuta bunul Dumnezeu sa avem un copilas care sa sterga durerea din sufletele noastre. Aceasta poveste am scris-o in amintirea baietelului meu LUCA STEFAN pe care nu il vom uita niciodata! Mami si Tati




user: kikita
publicat la 11.09.2007 (2740 citiri)