";

 Intamplari despre stele


Fratii mei

Danula, 34



M-am hotarat sa va impartasesc gandurile mele, cu dorita de a aprinde (si aici) o lumanare pentru fratii mei, care u mai sunt pe aceasta lume. Ei sunt doar in gandurile si inimile noastre.

In urma cu multi ani, mama mea era gravida cu primul ei copilas. S-a nascut un "monstrulet", Tavi, de 4,5kg frumos si sanatos.

La doi ani de la nasterea lui Tavi s-a nascut Bogdan, care a murit dupa doua saptamani.

Sora mea (care astazi este prietena mea buna) s-a nascut la doi ani dupa ce a murit Bodgan.

In ciuda tragediei din familie, Tavi a crescut frumos si a fost educat bine pana la varsta de 5 ani si ceva, cand... a cazut de la etajul 3 al unei cladiri si, dupa cateva zile de coma, a murit.

In ziua in care se implinea un an de cand murise Tavi am veit eu pe lume. Eu, care probabil ca am fost o dezamagire (de moment) pentru toti pentru ca eram fata. Toti doreau ca eu sa fiu baiat, poate li se mai alinau suferintele in felul acesta. Dupa cum am spus, a fost doar de moment; am fost iubita pana la lua si la stele si inapoi, cum zice fiul meu.

Dupa mine, la doi ani, s-a nascut Costin. Era de o frumusete coplesitoare. Din pacate, dupa vreo sase luni, s-a stins si el.

Oare de ce Dumnezeu i-a vrut la El pe toti baietii parintilor mei?

Parintii mei inca nu pot vorbi despre aceste lucruri. au sufletul gol. Oricate bucurii le-a adus ulterior viata, golul lasat de moarte fratilor mei, nu a putut fi umplut niciodata si nici nu va putea fi vreodata.

Acum eu am un baietel de trei ani. Este o minune de la Dumnezeu; noi spunem ca nu-l meritam, ca este prea bun pentru noi. Sotul meu spune, si probabil ca are dreptate, ca acest copilas minunat a venit pe lume pentru parintii mei, pentru cat au suferit ei.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace! Ei vor fi pentru totdeauna in sufletul nostru.



danula
publicat la 20.07.2008 (2094 citiri)