Rubeola este o infectie virala benigna, dar totusi periculoasa daca infectia apare in timpul sarcinii deoarece are repercursiuni asupra embrionului si fatului.
Virusul se transmite pe cale aeriana de la omul bolnav sau purtatorul sanatos. Infectia survine la toate varstele, astfel pana la 35-40 de ani aproximativ 75-80% din populatie devine seropozitiva fata de virusul rubeolei. Boala este contagioasa atat in perioada de incubatie cat si in timpul eruptiei.
SIMPTOME CLINICE:
- manifestarile clinice caracteristice (eruptia, febra, limfadenopatia) sunt precedate de o perioada de incubatie (3-20 de zile).
Eruptia (rash-ul):
- consta din maculo-papule discrete, de culoare roz-rosii.
- apar initial pe fata, pe gat, pe scalp, progreseaza si se generalizeaza. Leziunile sunt mai intense pe suprafetele flexoare ale bratelor si ale membrelor inferioare.
- maculo-papulele sunt nepruriginoase, persista aproximativ 3-5 zile si palesc in ordinea in care au aparut.
Semne asociate:
- dureri musculare, faringita, lipsa poftei de mancare pot preceda aparitia rash-ului, mai ales la adulti.
- in afara eruptiei, cea mai semnificativa modificare clinica este limfoadenopatia retroauriculara, occipitala si suboccipitala.
- eruptia se mai insoteste de febra, dureri de cap si conjunctivita.
COMPLICATII:
- apar foart rar
- pot fi: suprainfectie bacteriana, artrita, hemoragii, encefalita
DIAGNOSTICUL:
- se bazeaza pe semnele clinice descrise, pe izolarea virusului si pe teste imunologice.
TRATAMENTUL:
- este simptomatic
RUBEOLA CONGENITALA
In cazul sarcinii, virusul se transmite de la gravida bolnava la fat prin intermediul placentei. Virusul la nivelul placentei produce o inflamatie (vasculita) nespecifica, iar la produsul de conceptie produce
embriopatia rubeolica. Daca gravida face rubeola in prima luna a sarcinii probabilitatea embriopatiei este de aproximativ 50%, in luna a II–a este de 30%, in luna a III–a de 25%, iar apoi, in restul sarcinii de 5%. Embriobatia rubeolica consta in: intarziere in crestere prin limitarea mitozelor, malformatii in raport cu momentul infectarii si posibil leziuni postnatale datorita persistentei virusului in tesuturi pana la sfarsitul sarcinii sau mai mult, pana la 2 ani.
Simptomele rubeolei congenitale:
- greutate mica la nastere
-
sindromul malformativ: la nastere putem constata leziuni malformative la un organ sau la mai multe organe. Leziunile multiple apar in cazul rubeolei din primele 2 luni ale sarcinii, iar cele izolate in cazul cand rubeola apare mai tarziu. Cele mai frecvente malformatii sunt: cataracta congenitala, malformatii cardiovasculare, malformatii auditive, microcefalie.
- Icter
- Hepatosplenomegalie
- Scaderea numarului trombocitelor din sange
Diagnosticul rubeolei la gravida se face pe baza semnelor clinice, pe izolarea virusului si pe date serologice. Virusul se poate izola din nazofaringe, sange, urina si placenta. Testele serologice constau din determinarea anticorpilor IgM respectiv IgG. Este foarte important faptul ca primoinfectia rubeolica la gravida este teratogena, iar reinfectia rubeolica nu este nociva pentru produsul de conceptie. In primoinfectie, dupa aparitia exantemului apar anticorpii din clasa IgM si IgG, iar dupa aproximativ 6 saptamani anticorpii IgM dispar. Anticorpii IgG persista toata viata.
Tratamentul rubeolei congenitale este cel simptomatic cu o eficienta redusa. Tratamentul eficient este cel
preventiv. Cea mai adecvata profilaxie a rubeolei congenitale este vaccinarea antirubeolica. Strategia de vaccinare utilizata in prezent in Statele Unite si alte tari este vaccinarea tuturor copiilor cu vaccinul MMR (measles – mumps – rubella) la varsta de 12-15 luni, urmata de revaccinare in timpul copilariei. Vaccinarea antirubeolica se indica la toate persoanele susceptibile, in special la cei care lucreaza in mediu sanitar. Vaccinul este contraindicat in timpul sarcinii.
Dr. Roberta Dochnal
.
