Ei isi pun unele probleme pe care nu si le puneau inainte de a avea un copil.

Reconstruirea identitatii familiilor care au copii de educat are loc pe plan social si afectiv. De asemenea F. Singly pune in discutie si identitatea emblematica a familiei.

Copilul este rodul a doi indivizi si se inscrie intr-o dubla filiatie. Linia paterna defineste identitatea sociala si juridica. Aceasta situatie incepe sa apara din ce in ce mai dificila daca se iau in considerare schimbarile care au intervenit in ultimul timp in legatura cu rolurile sexuale si parentale, noile acceptiuni ale familiei in societatea contemporana. Numarul de familii constituite din adulti si copii care nu presupun legaturi de sange este considerabil crescator. De asemenea si caminele constituite din femei ce poarta un nume diferit de cel al copiilor identificati de tatal lor absent sunt din ce in ce mai numeroase.

Transmiterea unei identitati sociale, fapt elementar si obiectiv, vizeaza ca numele este aproape intotdeauna un subiect revelator si complex. Este important de luat in considerare pe de o parte timpul lung care s-a scurs de-a lungul istoriei familiei, iar pe de alta parte analiza si reflexia existentei multor generatii.

Identitatea sociala a unei familii este oferita de devenirea membrilor sai. in general identitatea sociala era data de categoria socioprofesionala a tatalui. Abordarea tuturor locurilor de munca nu permite categorisirea certa a unui individ, pozitia sociala a acestuia. Pozitia profesionala la un anumit moment nu este suficienta pentru conturarea identitatii sociale.

Constiinta pe care familia prin ea insasi, prin existenta sa oarecum unica, o identifica poate fi integrata in definirea acestui tip de identitate. Aceasta constiinta se manifesta si se intretine prin mobilizarea semnelor de recunoastere ce apartin unui grup care are fie o identiate comuna, fie se afirma prin singularitatea sa.

Semnele de recunoastere, "marcatorii simbolici" nu sunt investiti aceluiasi model de-a lungul timpului din cauza tipului de negociere al individului fata de familia sa de baza, din cauza orientarii propriei existente, a calitatii noi pe care o are in interiorul familiei.

In familiile aristocratice si la marii burghezi, cu un mare capital economic, ca un patrimoniu care este transmis din generatie in generatie, marcatorii simbolici sunt foarte importanti. Se spune ca legendele si ritualurile familiale construiesc omogenitatea grupului, intretinuta si de persoanele care stau la baza istoriei familiei si care legitimeaza caracterul unic al familiei. Prin urmare, se poate spune ca odata cu cunoasterea istoriei familiale se cunoaste si identitatea acelei familii, identitatea specifica ei, identitatea emblematica, identitatea individuala, sau identitatea colectiva a acelei familii, in cazul in care marcatorii simbolici nu sunt suficient de bine conturati. Aceasta a doua situatie este mai des intalnita in cazul claselor de mijloc si populare care se caracterizeaza prin fracturi in apartenentele identitare, fracturi care nu determina perpetuarea unui capital simbolistic, specific.

Viata afectiva constituie nucleul existentei familiale, importanta sa derivand atat din continutul sau, cat si din finalitatea ei. Identitatea afectiva este relevata apelandu-se la memoria familiala a respectivei familii. Fara aceasta retraire afectiva de-a lungul mai multor generatii nu s-ar putea ajunge la construirea unor noi identitati. Conturarea noilor identitati in familie marcheaza reformarea coeziunii in grup.

Retrairea afectiva in familie este diferita de la caz la caz, fiecare membru retraieste evenimentele afective prin prisma propriei subiectivitati. Aceasta diferenta motiveaza si distinctia dintre destinele individuale. Dar ca element de baza al naturii umane, afectivitatea contribuie nu numai la diferentierea, dar si la apropierea individualitatilor.

Dana Mitea, psiholog
1educat.ro