· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Materna / paterna >Nasterea > nasterea lui denis(pui de ramona 79)....sub apa.
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina 1, 2, 3, 4  »
subiect nou  raspunde
autor nasterea lui denis(pui de ramona 79)....sub apa.     
Biogenis
(Banca de celule stem)
[email protected]
Daca esti insarcinata, castiga in fiecare luna un Kit de recoltare de celule stem!
Lunar ai sansa de a castiga un kit de recoltare Bebe, in valoare de 3590 lei. Kit-ul include setul de recoltare, transportul probei de la spital la laboratorul nostru din Romania, analizele, prelucrarea si criogenarea probei.

Inscrie-te chiar acum in concurs!
ramona79




Locatie: constanta
Copii
Raisa Georgiana: 13 ani, 4 luni
Denis Gabriel: 11 ani, 1 luna

02.10.2009 11:32   nasterea lui denis(pui de ramona 79)....sub apa.  citat 

Inca sunt in maternitatea Isis, au trecut 2 zile de cand am facut cunostinta cu Denis baietelul meu mult asteptat. Au trecut 2 zile si eu ma simt excelent din toate puncete de vedere, sunt in camera, cu laptop-ul in brate, Denis doarme profund ,iar eu profit un pic de linistea de aici, pentru a ma intoarce un pic in timp in urma cu cateva ore , nu vreau sa uit nici un detaliu, ar fi pacat, vreau sa impartasesc cu voi aceasta experienta pe care eu una am avut norocul sa o traiesc.
De ce spun ca am avut norocul ?...va intrebati poate, pentru ca pana la urma fiecare femeie traieste aceasta experienta, de a aduce un copil pe lume, de ce povestea mea ar fi diferita sau speciala ? Bineintelesc ca fiecare nastere e unica si deosebita pentru orice mama, eu am senzatia ca am trait dupa un scenariu de film, nasterea lui Denis a venit sub apa, am putul sa-l vad cum pluteste in apa e ceva senzational prea frumos ca sa crezi ca e adevarat....da e posibil , acest lucru a fost posibil datorita domnului dr.Mohamed Zaher , care a vrut sa faca in asa fel incat , momentul nasterii unui copil sa fie mai mult decat un eveniment important in viata unei familii, NASTEREA SUB APA inseamna pentru mama: confort, sanatate , relaxare, liniste dar si spectacol.
Am avut o sarcina usoara,cele 9 luni au trecut repede si pe masura ce trecea timpul ,incercam sa o pregatesc pe Raisa pentru momentul in care va veni fratiorul ei. Denis s-a hotarat sa vina la terment(fix 40 de saptamani), in noaptea de 29 septembrie, cand a dat semne car ar vrea sa vina.
Dormeam cu fetita mea Raisa, ne tineam de mana (asa dormim noi mereu, tinandu-ne de mana) si am inceput sa am dureri de burta, se repetau la intervale scurte de timp, fiind la a doua nastere am intuit ca e posibil sa fi venit momentul, am inceput sa-mi fac griji, nu pentru mine , pentru Raisa, ma gandeam ce fac cu ea? cu cine o las daca plec spre spital? durerile se repetau, m-am dus si am luat un no spa, apoi la calculator , i-am scris un mesaj domnului doctor Zaher, prin care i-am explicat ce se intampla cu mine( ma gandeam ca va vedea repede mesajul, pentru ca stiam ca era la clinica cu cateva ore in urma) , am intrat in cada , am facut un dus , Raisa se trezise , incercam sa o adorm la loc , dar cum ii dadeam drumul la manuta se trezea...vazand ca dl. dr nu a citit inca mesajul , m-am decis sa-l sun, bineinteles ca era acasa . Tot timpul ii spuneam ca eu voi naste cand e de garda, si pe zi... ca sa nu cumva sa-l deranjez , sa-i iau din timpul petrecut cu familia sau din orele de odihna care si asa la dansul sunt aproape inexistente.
Mi-a raspuns imediat si ne-am dat intalnire la Isis. Apoi am sunat-o pe Sorina , este psiholog si o buna prietena , care mi-a promis ca va fi alaturi de mine la nastere, este o persoana care te linisteste prin simpla ei prezenta , vocea blanda si calmul ei. A mai ajutat mamici la nastere si aveam toata increderea ca impreuna cu ea imi voi depasi toate temerile pe care le aveam.
Vali, sotul meu m-a vazut agitata prin casa, a vazut ca nu ma simt bine asa ca s-a trezit si s-a imbracat . Pe Raisa am lasat-o cu vecina noastra, stiam ca e pe maini bune, ele doua se inteleg minunat , iar noi am plecat spre maternitate, era deja ora 4 eu tremuram din toate incheieturile, de frig, de durere, de emotii, aveam contractii dese si scurte , dar peste care treceam usor(in comparatie cu cele de la nasterea Raisei) , pentru ca respectam indicatiile Sorinei , de a respira corect pe contractie (inspiri pana la 4 , expiri pana la 6 ).
Am ajuns la isis , la receptie era Nicoleta, e o fata tare draga mie , mereu cu zambetul pe buze , vesela si amabila la orice ora. in cateva minute au aparut Sorina si Ana, pe care abia acum am avut ocazia sa o cunosc mai bine, o fata extraordinara . de obicei cand ne gandim la moasa ne imaginam o tanti plinuta , trecuta de 45 de ani, dura , plictisita , repezita, e greu sa-ti imaginezi o tipa ca Ana ca moasa, care este exact opusul imaginii pe care o aveam eu despre moase. Frumoasa,,blanda, cu gropite in obraji , inalta, corp frumos ......o bijuterie , nu ai cum sa nu o iubesti .
In scurt timp am ajuns in camera, m-am schimbat, deja Sorina era langa mine si imi dadea indicatii pretioase pe timpul contractiilor, masaj pe spate, era bine, .
Am aruncat o privire prin camera, arata excelent, perdele din matase galbena, draperii plusate, frumoase, mobilier elegant (comoda cu oglinda mare , 2 paturi pentru mine si insotitor , din familie daca doresc, sifonier, dulapioare, si surpriza....un patut minunat alb, cu lenjerie si aparatori din catifea .....am inteles ca fusese achizitionat de curand si ca Denis e primul locatar . baia arata excelent , balconul iti ofera o priveliste placuta deci aveam cele mai bune conditii.)
Venise timpul sa ma intalnesc cu dl. dr, am iesit din camera si am mers in sala de nasteri.....credeam ca ma voi reintoarce in camera dupa cateva minute , nu stiam ca odata intrata in sala de nasteri nu voi mai iesi decat dupa ce se va termina totul. deci nu mi-am luat ramas bun de la sotul meu.
Acolo ma astepta dl. dr Zaher, si renumita cadita de nasteri pentru care ma pregatisem 9 luni de zile. Bineinteles ca nu am scapat de urcatul pe masa , dl. dr stie de fobia mea pt tot ce tine de spital, ace, foarfece dar trebuia facut acest control pentru a vedea in ce stadiu ma aflu. Nu m-am comportat prea frumos pentru ca la un moment dat in timpul controlului i-am dat peste mana ca nu-mi placea ce-mi facea nervos , si mi-a adus aminte ca trebuie sa nasc , ar trebui sa fiu mai ...barbata prostit .
Contractiile curgeau una dupa alta , dar erau scurte, Sorina era in dreapta mea , ma tinea de mana si-mi vorbea in permanenta , imi amintea ca trebuie sa respir corect , nu-mi dadea voie sa schitez vreo grimasa, sa ma stramb sau sa fac gesturi inutile care oricum nu m-ar fi ajutat cu nimic, ci dimpotriva m-ar fi obosit mai mult...imi spunea mereu sa raman relaxata, sa inspir si sa expir lung...o ascultam si era bine.
Ana era in dreapta mea , se chinuia sa-mi gaseasca vena , ma intepa , la un moment dar mi s-a spart o vena(dl. dr a zis ca asta e un semn de frica, asa si era, imi era fff frica). Offff si a venit momentul in care dl. dr a zis ca trebuie sa-mi rupa membranele, imi era frica si desi mai trecusem o data prin aceste momente si stiam ca acest procedeu nu e dureros, intrebam pe toata lumea : dar asta o sa ma doara? aveam nevoie sa stiu in permanenta ca nu voi suferi, ca nu ma va durea nimic ca totul va fi ca un fulg(vorba Sorinei)
Dl. doctor mi-a legat un picior de masa cu o curea surprins surprins ....cand am vazut ca-mi prinde cureaua aia, l-am intrebat disperata: da de ce ma legati? el mi-a raspuns calm si simplu, .....ca sa nu fugi , nervos asta da incurajare....
Stiam ca din acel moment durerile se vor amplifica.....si asa a si fost....contractiile au devenit mai dese si mai intense, dar eu ma purtam exemplar , respectand indicatiile Sorinei, care imi vorbea intr-una pe un ton calm, imi spunea o poveste frumoasa , despre o plimbare la munte , aer curat, izvor cu apa rece, eram relaxata, auzeam cum dl. dr. daduse drumul la apa in cadita , deci eram pe aproape,
Contractiile erau dese , din ce in ce mai dureroase, aveam gura uscata, imi dadeau apa rece, transpirasem, simteam ca-mi curg siroaie de apa pe fata, deja incepusem sa obosesc, a venit o contractie...grea , foarte grea, nu se mai termina, nu mai puteam respira, ma sufocam, nu mai puteam sa o ascult pe Sorina, care imi repeta intr-una sa inspir si sa respir sa am oxigen....nu reuseam, , ma sufocam, a trecut, apoi la nici 2 minute alta contractie , mai groaznica am apucat-o pe Sorina de mana, imi bagasem capul in pieptul ei, ma mir ca nu am daramat-o din picioare la cat e de fragila prostit ....nu mai aveam control asupra corpului meu....niciodata nu am avut senzatia asta, nici la prima nastere(atunci eram prea amortita, nu simteam aceste dureri, nu participam cu nimic parca, deci nici asa nu e bine), durerea , contractiile alea pusesera stapanire pe mine si faceau ce vroiau cu mine.
Nu ma pregatisem suficient de bine pentru asa ceva....Sorina ma avertizase din timp ca trebuie sa ma pregatesc, imi daduse un curs pregatitor pentru nastere pe care trebuia sa-l ascult macar de 2 ori pe zi, acel curs te invata sa -ti intelegi corpul , contractiile durerile din timpul nasterii, astfel poti avea controlul asupra corpului tau....
Trebuia sa ma Iau la tranta cu durerea, sa demonstrez ca sunt mai puternica , sa o las sa vad pana unde poate merge, cat de intensa poate fi....dar ma domina, era mai puternica decat mine.
Am discutat cu dl dr. pe parcursul sarcinii ca voi naste in apa, fara anestezie, amandoi eram pregatiti pentru asta, dl dr , isi pusese mari sperante in mine, stia ca voi fi puternica si ca voi putea sa respect ceea ce spusesem.....si eu am crezut ca voi rezista fara anestezie peridurala...... nu a fost asa din pacate trist ...dar cu toate ca eram invinsa de durere, nu am cerut anestezie, nici nu credeam ca mai era posibil sa mi-o faca , pentru ca era deja tarziu, mai aveam putin ....
Dl dr era langa mine ....vazandu-ma in starea aia ,m-a intrebat :vrei sa facem anestezie? am crezut ca nu aud bine.....am ridicat capul si am spus daaaaa, va rooog, ...ma simteam un pic vinovata, simteam ca poate l-am dezamagit un pic , dar atunci eram in stare sa-mi recunosc slabiciunea , sa recunosc ca nu sunt atat de puternica(mai tarziu mi-a zis ca nu l-a lasat inima sa ma lase sa ma chinui).
Au mai fost vreo 2 contractii puternice pana a ajuns. doamna dr anestezist....s-a miscat extraordinar de repede,iar in 2 minute nu am mai simtit durerea.....doar contractia, Denis care vroia cu orice chip sa iasa afara..... asa ca a venit momentul sa intru in apa....in sfarsit.....
De cate ori ma gandeam la momentul nasterii imi imaginam acest moment , cand voi sta in apa,imi imaginam ca ca acea cada e cu adevarat magica , o priveam ca pe o salvare, ca o data ajunsa in apa toate durerile, tot chinul va disparea....m-au ajutat sa ma ridic de pe masa...., trebuia sa cobor pe niste scarite , sa mai merg jumatate de metru apoi in cada....ce credeti ca am mai coborat scaritele? prostit ...eram atat de disperata sa ajung in cada ca am facut un pas mare de pe scara direct in cada rad , dl. dr si ceilalti din incapere au ramas cu gura cascata surprins ca isi imaginau ca eram asa, ca un ou fragil pe care il tineau din toate partile sa nu se sparga ....asa ca saltul meu de pe masa direct in cada i-a luat pe toti prin surpridere prostit .
Stiam eu de ce eram atat de disperata sa ajung in apa.....apa calda , cada mare , eu libera , puteam sa stau cum vreau, pluteam in apa, in sfarsit ma puteam relaxa, ma linistea apa, ma incalzea, toti muschii mei erau complet relaxati , asteptam acum sa vad cum e pe timpul contractiilor, era bine, deja incepusem sa preiau controlul asupra corpului meu, la contractii nu mai aveam dureri , bulbucii imi faceau un masaj incredibil de relaxant , trebuia doar sa imping, era greu dar nu imposibil.....Sorina ma poza, imi facea poze de zor, ma punea sa zambesc foarte fericit ....ha, ha , ha, foooarte amuzant Sorina nervos . Dl. doctor m-a ajutat, m-a incurajat, imi spunea ca aproape am terminat, ca mai avem foarte putin , sa mai fac un efort si e gata.....dar nu mai credeam ,asta imi spunea de cateva minute si nu se mai termina ochi peste cap ....dar am vazut-o pe Sorina care zambea si mi-a zis :hai Ramona ca il vad s-a apropiat cu aparatul sa surprinda acele momente...atunci am stiut ca trebuie sa-mi dau si sufletul ca suntem la final......
in acel moment domnul doctor a zis : ce zici? il chemam pe tatic sa vada si el , sa-l punem sa taie cordonul.?...desi eu initial nu eram de acord ca tati sa asiste, pentru ca nu vroiam sa ma vada suferind...in acel moment mi-am dat seama ca as fi o egoista sa nu-l chem , apa era curata, eu eram bine nu sufeream chiar imi doream ca el sa participe acum la final....problema e ca tati nu mai era de gasit ochi peste cap ....el crezand ca totul va decurge ca la prima nastere (adica va avea de asteptat cateva ore bune) s-a dus sa mai rezolve niste probleme , asa ca a ratat marele moment. rad
La prima nastere, in timpul travaliului dl dr. a facut o gluma , ca cica sotul meu ar fi plecat cu o blonda....iar acum la fel....Sotul dumneavostra e cu o blonda .....l-am intrebat daca e vorba de aceeasi blonda de la prima nastere, si a zis ca nu , e alta prostit , mai tanara probabil ...
asa ca ne-am continuat treaba , denis vroia cu orice pret sa iasa, asa ca ne-am unit fortele si........ incredibil, simteam efectiv cum a iesit....de ce mi se pare incredibil? pentru ca la Raisa nu am simtit asta.....toata zona de jos era amortita, am fost taiata , apasata pe burta , nu am impins , nu am simtit ca iese , pur si simplu pe ea am vazut-o la dl. dr in brate,, fara sa-mi dau seama cand si cum a iesit....acum a fost altfel.....eu am participat pur si simplu la nasterea copilului meu....eu am pus prima mana pe el , eu am fost prima care l-a luat in brate si nu dl. dr cum se intampla de obicei la nasteri...pur si simplu Denis plutea in apa, legat de mine prin cordomnul ombilical iar eu l-am luat in brate si l-am pus pe pieptul meu., nu aveam curaj sa-l iau , dl. dr imi spunea poti sa-l iei in brate ....credeam ca-mi sare inima din piept, nu va imaginati ce inseamna asta, nu stiu ce era in mintea mea in acel moment , cum sa te mai gandesti in acel moment ca poate cu cateva minute ai suferit? crezi ca mai simti durere? pentru astfel de clipe merita sa suferi un pic, chiar merita fetelor, daca aveti ocazia, si acum o aveti dattorita domnului doctor , meritati asta si voi si copilasii vostrii.
Pret de cateva minute am stat cu Denis lipit de mine, l-au lasat asa pe mine cat am vrut....dar stiti ce mi s-a parut incredibil? faptul ca apa era limpede ca lacrima, si Denis curat , curat, ma asteptam sa fie apa murdara , nu am avut nevoie de epiziotomie, nu m-am rupt , apa a ajutat mult la intinderea pielii, la dilatatie.
Ne-am mai balacit un pic in apa , bebe era atat de linistit se simtea foarte bine la mine in brate, nu plangea ci doar incerca probabil sa inteleaga ce se petrece in jurul lui, era putin buimac dar se simtea in siguranta la mine in brate....intr-un final i s-a taiat cordonelul si l-am dat doamnei doctor Bucur sa-l consulte....am iesit si eu, m-au invelit intr-un prosop si m-am urcat iar pe masa, unde am mai stat vreo ora sa ma odihnesc....
L-am sunat si pe tatic , care nu pricepea ce vreau sa spun: cum adica... gata? asa repede? cand ? cum?....vin acum...
apoi am venit in camera, sotul meu si de aceasta data a venit cu un buchet imens de trandafiri de toate culorile: alb, rosii, galbeni , roz, inca i se citea nedumerirea pe fata, parca tot credea ca e o gluma, pentru ca practic totul s-a derulat fff repede, la ora 5 m-am internat iar la ora 6.20 am nascut, iar eu eram fresh, ma simteam excelent, mergeam , radeam chiar nu ma mai durea nimic.
.
Vreau sa multumesc din tot sufletul meu domnului doctor Mohamed Zaher , care mi-a fost alaturi la prima nastere, pe timpul sarcinii si la cea de-a doua nasterie, ii multumesc ca mai mult decat medic, mi-a fost prieten , m-a ajutat, mi-a dat incredere si a facut ca cele mai importante evenimente din viata mea sa fie cu adevarat de neuitat.
Multumesc Sorinei care mi-a fost alaturi in toiul noptii desi are doi copilasi mici acasa, prezenta ei a fost ca aerul pentru mine, multumesc Anei ,domanelor dr intregului personal de la Isis care au avut grija de noi cat am stat in maternitate.
eeee, dragele mele, cam asta ar fi povestea mea, probabil ca va intrebati cum a reactionat Raisa? Raisa isi iubeste fratiorul, foarte mult , numai ca va trebui sa inteleaga ca bebe Denis nu e una din papuselele ei de acasa, e un pui de om de care trebuie sa avem mare mare grija. E un membru al familiei cu drepturi depline care are nevoie de toata atentia si dragostea noastra si sunt sigura ca nu-i vor lipsi niciodata.


sus

Denunta
KiKilinis




Locatie: Bucuresti
Copii
JR: 14 ani, 1 luna
MICA: 9 ani, 9 luni

02.10.2009 11:47     citat 

f frumoasa povestea voastra.
bravo, mami, felicitari pentru curaj.
bun venit pe lume puiului denis.
asteptam poze cu interes.


sus

Denunta
katya




Locatie: Bucuresti
Copii
Laurentiu - Andrei: 11 ani, 7 luni

02.10.2009 11:51     citat 

Ramona foarte frumoasa povestea., felicitari sarut sarut sarut
Bun venit pe lume pui mic sa fi sanatos


sus

Denunta
micutza_25




Locatie: vestul tarii
Copii
Alina- Georgiana: 13 ani, 2 luni
Paula-Maria: 11 ani, 10 luni

02.10.2009 12:01     citat 

Ramona, felicitari iinca o data!
M.ai facut sa [email protected]| trist


sus

Denunta
Ramy_ra




Copii
Rebela - Alina Ioana
Haski - Maria Sofia
Foxy -Iris Ana

02.10.2009 12:07     citat 

Sa va traiasca micutul ! Felicitari mami !!!
Grele trairi dar atat de minunate sarut sarut sarut

Asteptam pozici cu mezinul familiei, dar si cu Raisa. Desigur, si impresiile ei despre fratior zambet


sus

Denunta
Uika




Locatie: Brasov
Copii
Matea-Tiana: 13 ani, 4 luni
Ilinca Rebeca: 10 ani, 1 luna

02.10.2009 12:34     citat 

waw!!!!!!! minunat!
felicitari! felicitari! felicitari!
si poze cat mai curand sa vedem


sus

Denunta
alessia_de




Locatie: Germania
Copii
E: 16 ani, 5 luni
D: 13 ani, 4 luni

02.10.2009 1:27     citat 

Ce poveste frumoasa, Ramona!
Felicitari inca o data si multa fericire si sanatate doresc tuturor membrilor familiei voastre! sarut


sus

Denunta
Cafelutza




Copii
E S: 13 ani, 6 luni
A M: 9 ani, 7 luni

02.10.2009 2:15     citat 

Foarte frumoasa povestea! M-am emotionat...
Felicitari mami! Sa fiti sanatosi si fericiti toti 4!


sus

Denunta
anykara




Locatie: constanta
Copii
DAVID GABRIEL: 13 ani, 5 luni
SARA LUCIANA: 10 ani, 11 luni

02.10.2009 4:38     citat 

Rami ,foarte frumos zambet mi-au dat lacrimile jenat FELICITARI !!!

poze ,multe poze ! foarte fericit


sus

Denunta
Mihaela29




Locatie: Vancouver, CA
Copii
Matthew David: 13 ani, 4 luni
Nicholas Daniel: 10 ani, 9 luni

02.10.2009 7:33     citat 

si mie mi-au dat lacrimile ....f emotionant si frumos!!! Ramo tare frumos ai relatat totul sarut Bun venit inca o data puiului Denis sarut
totusi a doua nastere a durat mult mult mai putin ...daca ar fi la fel la mine as fi o F E R I C I T A Sincer mi-as dorii asa o nastere ..sub doua ore Bravos Ramona!!!

ps. prima mea nastere a inceput dimi pe la 7 ...contractiile puternice au inceput pe la 10 dimi si am nascut abia noaptea la 3.21...total 17.5 ore prostit prostit prostit si la cateva ore dupa nastere am avut si parte de un lesin...am fost K.O...

Any se pare ca urmam deaia ne apuca plansul hei plang sau sunt foarte trist rad ?



sus

Denunta
nelly2007




Locatie: Constanta
Copii
Cosmin-Stefan: 12 ani, 10 luni
Ariana-Ioana: 8 ani, 11 luni

02.10.2009 7:58     citat 

Felicitari inca o data, foarte frumos povestit!

sus

Denunta
anika29




Locatie: IASI
Copii
Ilinca Maria: 10 ani, 5 luni

03.10.2009 11:15     citat 

Felicitari Ramona...emotionanta poveste. Multa sanatate la toti 4 sarut
mi-as dori sa existe si in Iasi o asemenea clinica trist


sus

Denunta
somnorici




Copii
maimutza bengaleza
bolfosica

03.10.2009 11:29     citat 

Draga de tine, dragii de voi! sarut
Esti puternica si curajoasa, bravo!


sus

Denunta
ana_348




Locatie: Bucuresti
Copii
M: 15 ani, 2 luni
D: 10 ani, 8 luni

03.10.2009 3:54     citat 

waw ramo!!! Si mie mi-au dat lacrimile.
Eu am vrut mult la prima nastere sa nasc in apa dar atunci nu am gasit nimic care sa functioneze...Acum...sunt la acelasi doctor de la prima nastere pe care chiar ma bazez zambet
Felicitari!!! Chiar ai trait o experienta unica...si de neuitat zambet


sus

Denunta
ralus




Locatie: sighet
Copii
anna: 14 ani, 1 luna
mara: 11 ani, 4 luni

03.10.2009 4:09     citat 

waw! ce fain! felicitari. imi plac ecourile despre autocontrol. cred ca orica ai fi de antrenata nu poti fi perfect lucida.
e f emotionant!


sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina 1, 2, 3, 4  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: