· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

Într-o pădure din junglă


poezii pentru copii




Într-o pădure din junglă

de Carmen Elena Vinţan


În pădurea cea din junglă,
S-a dat ştire să se strângă,
Toţi localnicii să fie,
Imediat la împărăţie.
Mare forfotă în pădure,
Animalele se adună.
Lupul cel flămând se ascunde
Căci el ştie că va prinde
Pe oricine îl surprinde
Care-i slab şi neatent.
Să-l mănânce la desert.
Iepurele-i mai fricos
Scorbura îi e de folos.
Vrăbiuţele gingaşe
Ciripesc voioase
Printre crengile stufoase.
Iată,sfat împărătesc se ţine,
Leul, legea o impune.
Cică,acum, se hotărăşte,
Cine-i cel care primeşte,
De la regele împarat
Distincţie mare în stat.
Sfetnicii se adunară
Adică, maimuţa şi cu cioara.
Leul, de pe tron se ridicase,
Şi chemase,
Tot soborul din pădure
În faţă să i se adune.
Şi, iată ce le spuse:
-Dragii mei supuşi, supuse,
-V-am adunat aici degrabă
-Să numesc un ……dar acolo cine se
adapă?
Puse întrebarea furios
Observând că printre aceste fiare,
Vorba lui e de prisos?
-Cum ? Neascultare?
La izvorul din pădure
Căprioara însetată,
Bea, nederanjată.
Leul face semn cu ghiara
-Aduceţi-mi…….fiara!
Maimuţa ascultătoare
Din copac într-altul, sare,
Şi, dintr-o mişcare,
La izvorul mic apare:
-Scumpă căprioară,
-Dragă surioară,
-Tu n-ai auzit
-Că împăratul nostru
-Adunare ţine, de la răsărit?
-Of ! cu iertăciune, fac o plecăciune,
-Sete rău mi-a fost, însă voi veni,
-Şi m-oi ploconi,
-La măreţul leu,
-Slugă îi sunt eu.
Căprioara apare, lupu-i dă târcoale
Însă nu cutează!
La ospăţ……. visează!
Leul se opreşte
Adunarea o priveşte.
-Dragi locuitori, spuse mândru el
-Deci, ne-am adunat,
-Ca să ţinem sfat
-Distincţie să ofer, celui care are,
-O iubire, mare.
Cioara îl aprobă.
-Cra, Cra, spuse ea, la fel de sobră.
-Ce trebuie sa facă ?
-Să-mi aducă-n grabă,
-Darul cel de preţ si cel mai măreţ.
Hm ???? valuri de întrebare
Şi rumoare.
-De preţ ?
-Da ! spuse împăratul. De preţ.
-Dar ce poate fi ? zise iepuraşul.
-Cum? continuă ariciul, numit şi poştaşul.
Vulpea se gândi şi se bucura.
-“Aha ştiu, printre coteţe, voi găsi ceva
-Ce-l va bucura, şi, atunci voi primi
-Distincţia de a sta, lângă tronul împărătesc,
-Şi–am să fur tot ce poftesc.”
Lupul se gândea la ospeţe întinse
Mese împărăteşti şi mâncăruri, din cele mai distinse.
Iepurele, fricos, se retrase, gândindu-se
Că, nu are ce da, ci doar ploconindu-se
La mila împăratului, să-l lase în junglă,
Ştiind că, de nu va găsi, acesta îl alungă.
Broasca cea ţestoasă, cu casa în spinare
Porni pe cărare, gândindu-se agale,
-“Ce pot să iau, ce să-i aduc?
- Găsi-voi pe-acest drum, măcar un papuc?”
Păsările ciufulite, zboară răvăşite
Ele au găsit, ceva de dăruit,
Pe poteca mare, sta măreaţă o floare,
Şi un fluturaş, ca un îngeraş.
Este chiar drăgut,pentru un leuţ.
Ziseră în gând, fericite că au scăpat
De căutat.
Căprioara, cea micuţă, tristă, se gândi şi ea,
-“Trebuie să-i aduc ceva.
-Dar ce se poate oferi unui rang atat de mare,
-Sa gasesc printre crengi şi pe cărare?
Se dusese încet acasă, la puiuţa ei micuţă,
Lacrimile îi dădură. O privea îndurerată,
-O voi da împăratului pe micuţa căprioară,
Drept rasplată”.
O împinsese cu boticul
-Hai, ne-asteaptă împăratul !
-Gata cu oftatul!
Toate animalele se îmbulzesc îngrămădite
Fiecare ce adunase lăudându-se grăbite
Cum că fiecare, a adus tot ce-i mai de preţ
Adică, tot ce are.
În faţa împăratului, vine vulpea zâmbitoare:
-Mărite rege, uite, îţi las prada la picioare.
Leul se ridică, şi se încruntă tare:
-Cum ? omori o vietate şi vrei întâietate ?
-Să pleci de aici, vulpe fără suflet !
-Hoţia se plăteşte! nu se răsplăteşte!
Vulpea se retrage, mormăind în cale
Ursul vine ţanţoş - mărite rege, poftim, dumitale.
-Eu ţi-am adus mure şi miere.
-E mai bine miere, decat ……..fiere! şi privi spre vulpe,
Cu înţeles, firesc.
-Bine, du-te! mulţumesc.
Broasca cu căsuţa, veni şi ea, fuguţa,
Aduse pe spinare, un papuc, mai mare.
-Da, mulţam şi ţie, deci? Cine mai e să vie ?
Căprioara, veni umilă, încet, timidă, şi spuse:
- Mărite împărat,
-Eu nu am găsit, mari daruri de dat,
-Copila mea ce mică,
-Îţi este oferită,
-De vrei să o păstrezi…..
-Dar, te văd că dupa ea oftezi, aşa-i ?!!!
Strigă împăratul.
-Da, mărite împărat, ai spus că vrei ceva de preţ,
-E tot ce am, şi ţie ţi-l ofer.
Din partea ta, doar mila eu iţi cer.
Atunci măreţul împărat, văzând că preţul ce l-a dat
E mai presus de orice preţ, strigă în gura mare
Impresionat, către adunare:
-E cel mai mare dar de preţ pe care l-am primit .
Aşa-i ?
-Da raspunseră în cor, jivinele grăbite să-l aprobe.
-Păstreză-ţi puiul căprioară! În scaunul de-odinioară,
Ce-l ocupa altcineva, doar tu vei sta!
La dreapta mea!
Tu sfetnic de încredere-mi vei fi,
Şi tu cu mine vei împărăţi.
Disticţia în stat tu ai primit
În urma preţului ce tu ai dăruit.
Şi amândoi în pace, cu jivinele au trăit,
O lecţie, frumoasa căprioară a oferit,
Blandeţea şi iubirea, e un DAR, de dăruit.

Carmen Elena Vinţan
publicat la 05.05.2008 (8733 citiri)