· articole
· intamplari

 De la lume adunate...

trei sarcini neterminate...





mie destul de greu sa imi aduc aminte prin tot ceea ce am trecut ...la cei 20 de ani am ramas insarcinata.prima sarcina si clar ca eram cea mai fericita viitoare mamica.la 12 saptamini intro noapte mam trezit cu niste sangerari puternice...am chemat salvarea,mau dus la spital acolo dupa control,medicul mia spus ca sarcina e oprita din evolutie cam de 2 saptamini.miam sunat sotul cu lacrimi in ochi si iam spus totul cu toate ca simteam cum ma sfirsesc de durere.miau facut anestezie abia a 2 zi si miau luat bebelusul..
miam dorit sa mor dar am rezistat la toate.
peste un an dupa tratamentul primit am ramas din nou insarcinata.deja traiam o bucurie in doua cu frica...
a mers totul bine pina in trimestrul 2 de sarcina.se misca si burta era deja mare..dar mau apucat durerile si mam trezit iar la usa spitalului.nici nam doverit sa ies bine din salvare si mi sau rupt apele.il simteam pe micut cum se sufoca acolo disperat... se misca puternic...aveam dureri,si stam cu miinile lasate in jos neputind sa fac ceva pentru viata lui.. am simtit o miscare puternica care de fapt a si fost ultima...bebelusul meu murise...miam dorit sa nu exist,sa mor odata cu el...a fost intradevar o durere sufleteasca de nedescris.abia peste 2 zile timp in care am stat cu bebelusul mort in mine,mi sau dat pastile sa porneasca durerile de nastere si sa deschida uterul.am nascut cum naste oricare femee.cu mii de dureri insuportabile,cu dorinta de a muri si cu o dezamagire uriasa fata de viata.baiat...asta am auzit ca mia spus moasa.lam vazut printre lacrimi cit de micut mai era...atit eu cit si sotul eram distrusi.cind au luat bebelusul ca sa-l inmorminteze am plins in rind cu sotul care nu a putut nici el saracu sa nu plinga...cind mau externat am venit la mormintul lui mic stind cu sufletul inghetat de durere cu ochii care nu mai puteau plinge deja...mam resmnat cu gindul ca nu pot avea aceasta fericire,bucuria de a tine in brate un copil.ma simteam atit de inutila fata de sotul meu ca nu pot aduce pe lume un bebelus...cu toate ca el nu stia asta...trecuse mai mult de 9 luni de atunci si ma trezisem intro zi cu greturi...nu mai luam contraceptive,mai speram la un bebe...am aflat ca sunt din nou insarcinata!!!acum sunt in a 6 luna.vom avea un baietel!dorm visind cosmaruri ka am singerari si alerg neputind sa ajung la spital...apoi ma trezesc disperata respirind usor si zicindu-mi ca e doar un vis urit!totul decurge normal iar eu ma rog domnului sa-mi permita sa tin in brate micutul meu,ca sa am pentru ce trai ...cele care au avut cazuri aseanatoare cu al meu,va pot spune ca nu trebuie sa va dezamagiti,trebuie sa mergeti cu capul sus mai departe caci fiecare cadere e un pas inainte si cu siguranta va veni o zi cind vei tine in brate un micut!!!

viorika
user: anonim
publicat la 19.02.2011 (6888 citiri)