· articole
· intamplari
ultimele mesaje   |   reguli  |   ajutor  |   lista membrilor
Ultima vizita a fost

Index www.parinti.com > Copiii >Adolescenti > vorbim cu adolescentul? cum realizam comunicarea cu el?
< subiectul anterior :: subiectul urmator > pagina 1, 2  »
subiect nou  raspunde
autor vorbim cu adolescentul? cum realizam comunicarea cu el?     
clepsidra




Locatie: bucuresti

15.07.2005 3:56   vorbim cu adolescentul? cum realizam comunicarea cu el?  citat 

am gasit aici cateva idei care ar putea sa ne ajute sa ne amintim si sa intelegem mai bine adolescentii.

Este foarte important ca fiul sau fiica ta sa stie ca in orice problema pot apela la dumneavoastra. Pentru aceasta iata cateva sfaturi:

- Impartaseste-i experientele tale
Cand vorbesti cu copilul tau despre o problema pe care o are, incearca sa faci o legatura intre problema lui si ceea ce ti s-a intamplat tie in trecut. Va aprecia acest lucru si va realiza ca nu este singurul care a trecut prin aceasta problema.
- Fa-ti timp pentru a discuta cu el
Te poti aseza alaturi de el si prietenii lui, insa ai grija sa nu faci acest lucru intr-un mod care sa-i deranjeze, ci fiind prietenoasa si aratandu-le ca esti interesata de activitatile, preocuparile si opiniile lor. In acest mod le vei castiga increderea.
- Atunci cand ai gresit recunoaste
Este foarte important sa recunosti atunci cand gresesti si sa-ti ceri scuze pentru ceea ce ai spus sau ai facut. Prin acest lucru, copilul invata ca din cand in cand toti gresim.
- Arata-i de cate ori ai ocazia ca il iubesti
Nu uita sa ii spui copilului tau ca il iubesti, cu toate ca el se poarta ca si cum nu i-ar pasa.
- Invita-l la o plimbare cu masina
Cand sunteti in masina este mult mai usor sa comunici cu copilul. Daca te arati putin indiferenta si il lasi pe el sa inceapa discutia, va vorbi mult mai deschis. Insa, trebuie sa-i respecti parerile si sa il lasi sa stea singur, mai ales in momentele in care te indeparteaza. Astfel va reveni putin mai tarziu sa vorbeasca cu tine despre asta.
- Vorbiti pe rand
Aceasta metoda va indeparta momentele in care tipati unul la celalalt. Daca tu vorbesti acum, el trebuie sa asculte si sa-ti respecte opinia, iar cand este randul lui, tu trebuie sa-l asculti pe el.
- Abordeaza un alt mod de comunicare, de exemplu prin mail
- Alege-ti cu grija motivele de cearta
Incearca sa te concentrezi pe subiecte de discutie mai complexe (alcoolul sau dogurile), precum si alte teme ce te ajuta in formarea copilului tau. Este mai bine sa lasi deoparte lucrurile minore pentru ca intotdeauna veti fi in conflict.


sus

Denunta
Cora





15.07.2005 8:40     citat 

Marea adolescentã- anxietatea adolescentilor legatã de relatiile de prietenie in completare.... in special comentariile. trag cu ochiul

sus

Denunta
Nisreen




Locatie: Abu Dhabi, UAE
Copii
Mihai Alexandru: 20 ani, 9 luni
Sarah Elisa: 14 ani, 4 luni

16.07.2005 1:49     citat 

Imi prinde foarte bine subiectul pentru ca saptamana trecuta a sosit in vizita nepotica mea care are 13 ani si sincera sa fiu eram putin dezorientata (si ea, cred). Iata-ma acum nevoita sa dezleg si tainele psihologiei adolescentului zambet (Aoleu ce am imbatranit maica rad )

La inceput am facut tot posibilul sa se simta bine si totusi ceva nu mergea. Era o relatie din asta politicoasa, plicticoasa si scortoasa. Ulterior sotul meu (intelept de asta data) mi-a sugerat sa incetez a mai tine loc de mama, ca-ci nepoata mea are nevoie de o prietena. Asta am si facut. Am inceput sa intru in universul ei adolescentin si sunt foarte fericita sa vad ca relatia noastra merge in sens pozitiv. Probabil ca este valabil si pentru parinti nu numai pentru unchi si matusi.


Multumesc Clepsidra ca ai adus tu in atentie acest aspect. Mi-a fost de mare folos.


sus

Denunta
clepsidra




Locatie: bucuresti

16.07.2005 4:05     citat 

si mie imi place mult ce ai scris tu si cred ca ai dat o reteta unanim valabila zambet
iti multumim si tie Cora pentru a sarut


sus

Denunta
clepsidra




Locatie: bucuresti

22.07.2005 3:41     citat 

mie mi-a placut mult artiolul pe care l-am dat mai sus, ce ziceti, incepem sa-l discutam putin?

hai sa luam prima parte.

"- Impartaseste-i experientele tale
Cand vorbesti cu copilul tau despre o problema pe care o are, incearca sa faci o legatura intre problema lui si ceea ce ti s-a intamplat tie in trecut. Va aprecia acest lucru si va realiza ca nu este singurul care a trecut prin aceasta problema."

poate ca si pas de urmat ar fi bine sa ne gandim totdeauna la acest mod de abordare a discutiei cu un adolescent, chiar si copil, pt ca eu zic ca e bine sa discutam cu copiii, inca de mici, ca si cu o persoana "mare" zambet
eu zic ca nu e suficient sa incurajam sau sa dezaprobam o actiune a unui copil e nevoie de mai mult. e nevoie sa explicam cum si de ce se intampla un lucru, care ar fi consecintele faptelor sale etc.
dar daca o luam asa, babeste, riscam sa fim plictisitori, sa nu tinem atentia micutului sau adolescentului treaza. prostit asa ca e nevoie de exemple care sa vina usor in discutie- ma gandesc ca nu e cazul de ceva gen: cutare a facut la fel si a adat-o in bara prostit ci de o forma mai placuta de a expune exemplele.
sa stim cum sa-l apropiem de experientele noastre, sa-l ajutam sa-si doreasca sa le cunoasca, sa participe activ la discutie, nu sa fie o lectie prostit a si eu m-as plictisi. prostit rad
ce parere aveti voi? referitor la copii, adolescenti.


sus

Denunta
Delica




Locatie: Timisoara
Copii
Bogdan: 33 ani, 2 luni

24.07.2005 2:39     citat 

Clepsidra, e destul de usor sa studiem din punct de vedere didactic ce si cum ar trebui sa facem.... eu zic ca depinde foarte mult de felul de a fi al adolescentului....
Si eu eram de parerea ca atunci cand discut cu cineva (nu neaparat cu adolescenti), nu vorbesc despre persoanele care nu sunt de fata si atunci cautam intotdeauna exemple din viata mea personala... pana cand am auzit o replica ironica a unui coleg de-al meu de serviciu care-si batea joc de cei care spun: "pe vremea mea...", "eu asa am facut..." etc... Asa ca mi se pare ca tinerii de azi nu mai au rabdare sa despice firul de pe vremuri, si ca trebuie ceva mai multa tactica si mai mult timp acordat pentru ceea ce au ei de spus... Nu de putine ori am auzit spunandu-se "mai lasa ca pe vremea voastra era altceva..."
E adevarat ca atunci cand i-am povestit fiului meu din putina mea experienta de profesor suplinitor, mai exact cand i-am povestit ca de sus se vede destul de bine cine si cum vrea sa copieze, s-a amuzat copios si chiar si-a dat seama ca asa e...
sau cand i-am luat apararea intr-o discutie unuia dintre colegii lui, bolnav de epilepsie, si despre care fiul meu spunea ca daca stia ca este bolnav nu trebuia sa vina la un bal unde i s-a facut rau, cand ii spuneam deci ca si eu as fi plecat la bal daca as fi fost in locul lui, ca la varsta asta nevoia de a te duce la bal e mult mai mare decat ratiunea, ca ce crede el ca noi nu stim cum e?, ca noi nu am trecut prin asa ceva? ei bine atunci s-a amuzat din nou si a inteles... si mi se pare interesant ca eu uneori sunt mai deschisa spre problemele lor decat e el insusi...
E adevarat ca uneori mai pierd din vedere faptul ca e tanar si vrea altceva decat vreau eu.... noroc ca nu se intampla prea des...
In concluzie, "impartaseste-i din experientele tale" -da, cand tine figura si cu cine tine figura... in schimb foarte importante mi se par celelalte sfaturi:
- Fa-ti timp pentru a discuta cu el cu accent pe "aratati interes pentru problemele si preocuparile lor"
- Atunci cand ai gresit recunoaste
- Arata-i de cate ori ai ocazia ca il iubesti
- Vorbiti pe rand - cu accentul pus pe "sa-i lasam si pe ei sa vorbeasca"
Cand te plimbi cu masina si tu, parintele, esti la volan nu poti sa te concentrezi tu atat cat ar trebui la o discutie... sau dimpotriva, daca te concentrezi s-ar putea sa regreti.... asa ca in acele momente discutiile nu pot fi prea serioase...
Comunicarea prin email mi se pare distanta si ca nu-si atinge scopul, nu am incercat niciodata si nu sunt tentata.... fata in fata mi se pare mai fain
- Alege-ti cu grija motivele de cearta - nu sunt de acord.... cand mi se pare ca a facut o prostie ii spun si gata, indiferent cat de mare sau mica e prostia... cateodata ii spun ca trebuie sa-i tin un logos si sa faca bine sa-l asculte pana la sfarsit! mai detesionez si eu atmosfera cum pot si stiu... prostit


sus

Denunta
clepsidra




Locatie: bucuresti

24.07.2005 3:03     citat 

da, cred si eu ca nu e suficient sa discuti "didactic" despre nici o problema zambet dar de pornit trebuie sa pornesti de undeva, nu?
eu niciodata nu m-am gandit sa incep o discutie cu " pe vremea mea", sincer. oricat de aproape sau de departe e "acel timp" de cotidian, risc sa fiu "demodata sau depasita" din start. avea dreptate colegul tau. asta ar trebui sa ne dea de gandit fiecaruia.
vezi, cand ai schimbat tactica si ai pornit pe un alt drum, discutand, ai avut alt rezultat. ai captat atentia si ti-ai atins scopul dorit, invatatura a fost insusita zambet eu la acest gen de dialog ma refer.
spui tu ca sunt copii sau adolescenti cu care poti discuta si cu care nu poti.
e corect, dar pe undeva nu-ti dau perfecta dreptate, sau ma gandesc ca nu e chiar vina lor ca nu au fost educati in sensul de a sti sa si asculte, iar vina e a parintilor, a educatiei pe care o primesc de la adulti, parintii lor. daca parintii lor nu au investit suficienta energie, timp pt a discuta mereu cu copii lor, sigur ca acesti copii nu vor avea abilitatea sa asculte de parintii lor sau de profesorii lor in aceste momente cand se cred super intelepti in comparaie cu lumea intreaga.
cred ca si noi am fost din generatia care am simtit ca avem tare multe de spus, nu doar cei de acum. imi amintesc cum mergeam undeva insotita de mama si cum nu-mi tacea gura deloc. aveam de spus, aveam de impartasit si ea ma asculta. din cand in cand imi dadea o povata, radea cu mine de glumele mele, imi dadea si exemple. etc. nu zic ca a fost o super mama. a fost una obisnuita, zic eu. a stiu sa ma adune mereu, ca eram o imprastiata: imi zburau gandurile in mii de directii. si as putea sa spun multe, inca. cert e ca atunci nu-i dadeam dreptate, tot ce stiam eu era mai bun, mai corect, ma razvlateam de multe ori si uite asa.
dar a stiut in toata nebunia care a fost adolescenta mea sa-mi dea directia buna, dandu-mi senzatia ca eu am ales zambet si a fost bine. zambet


sus

Denunta
Delica




Locatie: Timisoara
Copii
Bogdan: 33 ani, 2 luni

24.07.2005 3:20     citat 

zambet
si tu ai dreptate
sunt curioasa sa vedem si alte pareri zambet
PS: diplomatie multa tuturor parintilor de adolescenti zambet


sus

Denunta
arond





05.04.2006 10:10     citat 

Fetelor, am auzit azi-noapte, fara sa vreau (mi-am pus si perina pe cap), cum tatal fetei de 14 ani, vecinii mei de sus, o batea pe fata pentru un baiat. Nu stiu ce s-a intamplat, dar daca as fi trecut eu, ca adolescenta, prin asa ceva, cred ca as fi plecat de acasa. Ce drac de comunicare mai e si asta? Imi pare rau pentru fata, oare stie ca se poate apara de tipul asta de "educatie"? Sper sa nu-i zic nimic daca o intalnesc, ca poate ma bate si pe mine tata-su. Pur si simplu m-a marcat. Cred ca i-a distrus toate visele ei de adolescenta. Orice s-ar fi intamplat, si daca si-ar fi inceput viata sexuala, nu pot accepta asa o intrare in viata de adult.

sus

Denunta
res





19.06.2006 9:02     citat 

O regula generala in relatiile interumane, deci inclusiv parinti adolescenti idee
respectul reciproc! (egalitate) idee
(nu subordonare trist ))


sus

Denunta
gandoracid





05.08.2007 4:32   Re: vorbim cu adolescentul? cum realizam comunicarea cu el?  citat 

Probabil voi fi un caz izolat printre voi ,eu sunt pers cu dizabilitate grava (polio)dar mamica unui adolescent de 18 ani fara citeva luni ..Este licean ,mate-info intensiv engleza la un mare colegiu din orasul unde locuiesc .L-am nascut prin cezariana ,la termen avea 2,500 kg si 50cm,acum are 1,80 m si ma ia in brate cind nu pot sa trec un obstacol (port orteze la ambele picioare ) .El si sotul meu imi spun "gogosica".
Din clasele primare ,plingeam de fericire cind mergeam la serbarile de sf de an scolar.Eram felicitati pt ce fiu avem ,numai premiant .
Nimic nu este intimplator,eu si sotul meu ne-am dorit mult acest copil si Dumnezeu ne-a ascultat dorinta .Este cea mai mare avere a noastra.
Suntem prietenii lui in primul rind si apoi parinti .Povestim toti 3 de toate fara ocolisuri . Avem deschidere catre orice ,nu ma sfiesc sa merg "ca ursul " cind este cazul .
Nu stiu daca voi,mamele ,intelegeti ce-nseamna ceea ce va spun ,este greu ,fericirea insa este fara vorbe.
Tuturor va doresc sa va bucurati ca mine,sa fiti fericite !


sus

Denunta
mamaluidoris




Locatie: undeva , candva
Copii
Doris: 31 ani, 11 luni

06.08.2007 1:41     citat 

Ca mama de baiat , e usor sa zici "merg ca ursu` " , ca mama de fata , sincer mi-e greu sa concep idee .Adica ...daca fata mea ar fi prietena baiatului tau si ar chema-o la el sa-i cunoasca parintii (presupunand ca eu as fi de acord) , sa-nteleg ca se pot intampla multe .... surprins .
Deci , ne ghidam dupa zicala 'ursu` merge , cainii latra' ca de , sa nu deranjam copiii exclamatie .


sus

Denunta
res





06.08.2007 9:12     citat 

----------
mamaluidoris a scris:
Ca mama de baiat , e usor sa zici "merg ca ursu` " , ca mama de fata , sincer mi-e greu sa concep idee [....]
----------

"A merge ca ursul" inseamna a nu fi ingrijorat de ce se poate intampla?
Dar ce se poate intampla atat de grav intre o fata si un baiat? Si de ce e mult mai grav pentru o fata decat pentru baiat? Sunt acum atatea metode de contraceptie, iar mentinerea in mentalitate a unei astfel de temeri , nu mai este consider eu intemeiata.
Ceea ce este insa necesar este ca atat baiatul cat si fata sa fie capabili sa discearna lucrurile pentru as asuma responsabilitatea deciziilor luate in ceea ce-i priveste.

PS. Sunt impotriva controlului strict si a dependentei. (nu stiu daca mai era cazul sa repet acest lucru trag cu ochiul )


sus

Denunta
rdk





19.09.2007 2:55     citat 

Si eu sunt mama unei fete aflate in pragul adolescentei iar relatia mea cu ea este excelenta. Nicio carte de psihologia adolescentului din lume, oricat de buna ar fi ea, nu-mi poate spune mai bine cum sa port cu fata mea. Ma port asa cum simt. Vorbim foarte mult , despre orice , ascultam muzica impreuna , dansam , ne plimbam, mergem la concerte rock. Nu-mi imaginez un mod de relaxare mai placut cand imi savurez cafeaua sau seara cand ma demachiez si fac dus, decat acela de a sta la " barfa " cu fiica-mea, despre colegi, despre profesori, despre sex, despre orice.. Cand fata mea , ca orice adolescent, a avut idoli o trupa rock am lasat-o sa-mi umple peretii cu posterele "eroilor " ei fara teama de a-mi murdari peretii, cand a simtit pentru prima data sentimente pentru un baiat i-am fost alaturi fara predici de genul " esti prea mica ", " nu e baiatul potrivit" ....Facem multe impreuna , nu e timp si spatiu pentru cate sunt de povestit. Nimeni si nimic nu are prioritate pntru mine inaintea copilului meu. .Cred ca astea sunt ingredientele succesului in relatia cu copilul meu: daruire , sinceritate si naturalete. Si slava cerului n-am dat gres, am un copil cuminte si olimpic la doua materii importante. Va doresc tuturor ce-mi doresc si mie !

sus

Denunta
e_lena





22.03.2008 8:45     citat 

parintii idee ar trebui sa fie cei mai buni 'niste frati mai mari dar destepti '

sus

Denunta


< subiectul anterior :: subiectul urmator> pagina 1, 2  »
Data este GMT + 2 Ore
subiect nou  raspunde
mergi la: